Citind depre enteral/parenteral îmi amintesc de bancul cu Bulă
Bula se duce la un oficiu poștal să pună o scrisoare recomandată.
– Par avion? intreabă oficianta.
– Nu, nu păreți!
Deci rămăsesem la căile parenterale de administrare a medicamentelor, adică cele care nu au legătură cu tubul digestiv.
Hai să mai vedem odată tabelul cu timpii de intrare în acțiune
Deci cele mai rapide căi de administrare sunt prin vene și prin oase
ATENȚIE “PER OS” ÎNSEAMNĂ PE GURĂ, NU PRIN OS
E evident că dacă bagi medicamentul direct in venă el acționează cel mai rapid pentru că ajunge direct la organul unde trebuie să acționeze … in maxim un minut
Puțin despre administrarea intraosoasă … nu îți imagina ceva de genul bagi o seringa intr-un perete și apeși pistonul. Oasele sînt de fapt un soi de vene cu pereții ceva mai tari și mai groși
Chestia aia groasă din interior e măduva osoasă, care comunică direct cu vasele de sînge … deci dacă treci prin os cu un ac și plasezi acolo soluția injectabilă e ca și cum ai băga-o direct în venă. Simplu nu?Atîta doar că trebuie să folosești o presiune mai mare. De obicei asemenea injecții se fac in tibie in cazuri in care nu ai acces la vene (și desigur trebuie să obții efect rapid) – la copii de pildă. Un avantaj e că e cam dificil să spargi “vena”. E drept că instrumentul seamănă mai mult cu o unealtă de tîmplar .. .dar pînă la urmă e important efectul final
Injecțiile intramusculare
sunt eterna spaimă a copiilor mici. Și nu numai. După cum vezi efectul apare după minim 10 minute de unde și uimirea pe care o simți in circumstanțele efectului imediat despre care va ziceam la începutul primei părți. Și aici fac două precizări
1.intramuscular nu înseamnă numai in bucă. Se mai pot face intramusculare și pe fețele anterioară și laterală a coaspei, și în deltoid.
2.e bine să nu introduci mai mult de 5 ml lichid intr-o injecție
Ufff … bine că am terminat cu injecțiile.
Medicamentele ținute în gură pină se topesc
intră tot la parenteral pentru că se consideră că enteralul începe după ce ai înghițit. Acțiunea e destul de rapidă, maxim 5 minute. De aceea cind te doare hertz-ul pui Nitroglicerina sub limbă. Tot sub limbă poți pune medicamnete și atunci cînd vomiți … de pildă un medicament împotriva vărsăturilor (Metoclopramid). Dezavantajul e de cele mai multe ori gustul … dar știi desigur ca un medicament cu cît e mai rău (la gust) e mai bun (ca efect) 🙂 . Plus că un chinez bătrân îți va putea povesti ore în șir despre efectele terapeutice ale diferitelor tipuri de gusturi.
Despre căile locale (adică în ochi – nas – urechi – plămîni) o să povestesc cînd o să scriu despre organele respective … oricum viteza de acțiune e cam la nivelul celei sublingual/bucale.