În articolul de ieri vă argumentam că anumite reflexe declanșate de stres (cele controlate de creierul reptilian) nu pot fi ascunse. Aceste reflexe ne demască gândurile. Și cum astăzi stres nu înseamnă o fiară turbată ci mai degrabă o problemă delicată, hai să vedem cum să devoalăm manifestările exterioare ale acestor reflexe. Să vedem care sunt aceste beculețe roșii care aprinzându-se ne arată că interlocutorul nostru se găsește (mental) într-o zonă periculoasă.

ÎNCREMENIREA

E vorba de reducerea oricărei mișcări. Chiar și a frecvenței/amplitudinii respirațiilor. Asta apare când o într-o discuție vine vorba despre ceva foarte delicat. Ori primești/vezi pe laptop o știre terifiantăSau dacă o persoană se simte într-un pericol care poate apare imediat.

exemple

• o persoană care încremenește dacă cineva bate la ușă la miezul nopții
• un hoț care se pregătește să fure dintr-un magazin își reduce mișcările înainte de a lua sticla de pe raft, acțiune care pentru el e un stres potențial
• un copil abuzat de un părinte își lasă mâinile pe lângă corp și încearfcă să-și ferească privirea în prezența părintelui abuzator.

„FUGA” DE STRES

Dacă persoana cu care discuți te percepe ca pe un partener toxic de dialog … sau subiectul îi displace va adopta o atitudine ce sugerează dorința de a se îndepărta … sau de a se ascunde

exemple

• te apleci în spate sau lateral în raport cu „intrusul”
• pui un obstacol – de exemplu o femeie care își așează poșeta pe genunchi -între tine și persoana respectivă
• tot ca un fel de obstacol după care te ascunzi poate fi considerată și acoperirea ochilor cu mâna ca reacție de stres

LUPTA

Aici nu prea sunt multe de spus. E clar când te lupți verbal sau ideatic cu cineva. Doar să vă spun că cineva care în cursul unei discuții începe să insulte, să te desconsidere profesional și/sau fizic, sau să te ia la mișto e clar că NU e de acord cu ceea ce spui. Ba chiar că nu are argumente să te contrazică și recurge la lupta cu arme „neconvenționale” pentru a câștiga. O formă elegantă ar fi schimbarea bruscă a subiectului, dar asta ține mai degrabă de capitolul cu fuga.

Pentru că în episodul anterior am omis să vă dau sursa acestor sfaturi, va spun acum că m-am inspirat din cartea lui Joe Navarro – Secretele comunicarii nonverbale. Dacă nu o găsiți o puteți descărca pdf sau citi online. Merită

Concluziile le vom trage în articolul de mâine