Despre reptilieni ați auzit poate din cărțile SF. Dar creierul reptilian chiar există. E acea porțiune a creierului uman apărută înaintea creierului „normal” să zicem (adică neocortexul = partea de creier care se ocupă cu gândurile, vorbirea și alte chestii dintr-astea care au transformat omul în specia cea mai dăunătoare). Se mai numește și sistemul limbic. Și fiindcă a apărut pe vremea când strămoșii noștri luptau cu tot felul de lighioane, creierul reptilian (sistemul limbic) se ocupă cu reacția omului la pericole. Fie că aceste pericole sunt un leu din junglă sau un anchetator care te întreabă dacă ți-ai ucis nevasta.
Fiind vorba de ceva reflex, acțiunile declanșate de această zonă a creierului uman nu pot minți. De aceea se cheamă și creierul onest. Spre deosebire de neocortex care e creierul mincinos.
Revenind la exemplul cu nevasta. Neocortexul face omul să răspundă zâmbind cu NU la întrebarea anchetatorului. În timp ce creierul reptilian te face să transpiri intens. Iar un bun anchetator va ști pe loc care e răspunsul corect.
Dar să revenim la răspunsul la pericole
Adică la stres. Acest răspuns e format din trei faze.
FAZA 1 – ÎNCREMENIREA
Dacă dând colțul străzii vezi deodată un tigru rămâi ințepenit. E reacția de a nu fi văzut de cel ce te amenință. Faci pe mortul cum ar veni. E ceea ce s-a constatat că fac elevii din colegiile americane când mai apare unul care îi împușcă. Încremenesc. Uneori chiar fac pe morții. Iar unii mai și scapă.
FAZA 2 – FUGA
Dacă chestia cu mortu-n păpușoi nu ține și pericolul te-a ochit … tot ce-ți rămâne de făcut e să o iei la goană
FAZA 3 – LUPTĂ
În fine, dacă fuga nu e suficient de sănătoasă și pericolul te-a prins, nu mai rămâne decât confruntarea decisivă
Creierul reptilian e responsabil
deci cu aceste trei faze. Acestea sunt valabile și astăzi. Cu deosebirea că pe stradă nu te întâlnești cu balauri (cel puțin așa ar trebui) ci cu prieteni. Adevărați sau falși. Care discută cu tine prin intermediul neocortexului. Deci de cele mai multe ori te (mai și) mint. Iar tu trebuie să le citești adevăratele intenții urmărind să descifrezi reacțiile lor provocate de creierul reptilian. Cel care nu poate minți.
Dar despre asta … în episodul de mâine.
😄😄😄
Banc:
Tatăl cumpăra un detector de minciuni şi vine cu el acasă, la familie. Robotul îl plesneşte pe cel care minte. Ajuns acasă, îl testează în timpul cinei şi începe „spectcolul”.
– Fiule, unde ai fost astăzi, îl întreabă tatăl.
– La şcoală, răspunde băiatul, la care robotul îi plesteşte una.
– Bine, am fost la nişte prieteni acasă şi ne-am uitat la un DVD.
– Ce DVD? întreabă tatăl din nou.
– Toy Story.
Robotul îl plesneşte din nou pe băiat.
– Bine, era un film porno!, şopteşte el ruşinat.
– Ce? Se miră tatăl. La vârsta ta nici măcar nu ştiam de aşa ceva! La care robotul îi trage una şi tatălui.
– Se vede că e fiul tâu! râde mama, la care se trezeşte şi ea plesnită de robot.