Pornind de la întâmplări adevărate, aceste scurte istorioare ar fi putut fiecare în parte să fie o intrigă de roman. Dacă nu s-ar fi petrecut intr-o lume în care drama face parte din rutina zilnică
Urgența este un loc unde se sfârșesc existențe. Dar nu toate printr-un infarct … sau accident. Suflete fără adăpost, alungate dintr-o lume din ce in ce mai impersonală, eșuează aici ca într-un fel de mănăstire. De unde există o singură ieșire… A apărut în urgența acum aproape doi ani. Bărbat de 54 de ani, bolnav […]
– CONTINUAREA ARTICOLULUI DE IERI – Văd ca prin ceață vocea stridentă cu mâinile în șolduri – Iarăși te-ai dat mare și nu ai purtat mască. De câte ori să-ți spun să ai grijă. Știi că e sezonul gripelor. – Bine dragă, dar știi că … – La fel ai făcut și anul trecut ….
Nu mi-a plăcut niciodată să port mască. Nu din spirit de frondă – nu mai sunt un adolescent teribilist care să braveze fără motiv. Pur și simplu am văzut în mască un accesoriu inutil. Fie și pentru simplul motiv că nu am întâlnit vreo mască prin care să nu simt nici un miros. Și din
Ore 15.00 … ora schimbului de tură. Fiind cel care intră, mă apropii nu foarte entuziasmat de salonul urgenței. Beep-ul monitorului se aude tot mai clar … e primul semn că acolo e un caz deosebit. De fapt ambele tărgi din camera de resuscitare sunt ocupate. Pe una – o femeie intubată ce tocmai urmează
-Antonia, arată-i la Doctor ce ți-a adus Moșul ! Prin fața camerei de pe Whats App apare un zâmbet larg de copil care face cu mâna. Apoi se perindă pe rând o mulțime de acuarele, carioci, o carte de colorat, o pereche de mânuși roșii, o pereche de ochelari cu doi moși atârnând deasupra … O
După ce am văzut ieri cum poți să ajungi din paradis direct pe patul din urgență (nu e chiar iadul dar măcar un purgatoriu cu vedere spre infern tot e) hai să vă povestesc despre cea care azi a tras bățul scurt. Adică Nuți. Nuți e o clientă fidelă a urgenței. Are undeva pe la
Mă impresionează până la lacrimi soarta unor bețivi. Adică te duci însetat la barul din colț, comanzi o bericică … două, trei … Apoi și o tărie .. două, trei, mai iei și o vodkuliță în buzunarul de la piept. Și te întinzi fericit pe iarbă la umbra pomișorului din parc … sau pe prima
Schimb de tură. Colega îmi predă o pacientă psihiatrică, AT. A făcut circ la bloc (pacienta, nu colega) și poliția a adus-o pe sus în urgență. A trimis-o la Spitalul Municipal pentru un consult psihiatric. Psihiatrul de acolo recomandă să fie internată la „glumeții” din județ. Adică la Spitalul de Psihiatrie aflat cam la 100
Razele soarelui se ițesc treptat din spatele stâncilor ascuțite ale muntelui. Nu mă număr printre vietățile care se trezesc la viață odată cu el. E un peisaj neinteresant dacă-l admiri obosit la sfârșitul unei nopți de gardă. După ani de facultate și rezidențiat petrecuți într-un oraș gălăgios și cosmopolit plecarea în acest colț uitat de
A fost un om rău, domnu’ doctor … când eram mici ne înjura dacă făceam gălăgie pe străzile din cartier. Odată tata i-a dat două palme pentru că îmi spărsese mingea de fotbal. Vocea brancardierului care ne ajutase să-l transferăm pe bătrân de pe o targă pe alta părea mai degrabă obosită decât indignată de
