O (RE)NAȘTERE PREA TÂRZIE. PORNIND DE LA CAZUL URZICENI

Nu scriu acest mic articol pentru a diseca ceea ce deja e cunoscut ca și cazul Urziceni. Știți cu toții ce s-a întâmplat acolo. O femeie a născut pe trotuar, în fața urgenței, așteptând ambulanța care urma să o ducă la un alt spital. Nașterea a fost asistată de asistenta de pe ambulanța respectivă, înregistrată și viralizată apoi în mediul online.

Nu fac altceva decât să descriu ceea ce cunosc din proprie experiență. Realitatea din spitalul (mic) unde lucrez. Realitate care este prezentă ,mai mult sau mai puțin, în majoritatea spitalelor mici și mijlocii din țară.

Cei care ați mai citit articole de pe blog știți probabil conjunctura în care îmi desfășor activitatea. O scurtă descriere nu strică totuși.

În zonă sunt trei spitale

• Spitalul A, cel mai mare. Spital Municipal. Are toate secțiile standard și e acoperit destul de bine cu medici specialiști. Punctul vulnerabil e secția de pediatrie. Unde sunt doi doctori mari și lați care acoperă cam un sfert din gărzi. Consecința? În zilele în care nu e medic pediatru de gardă NU pot avea loc nașteri de urgență. Orice naștere presupune existența unui pediatru/neonatolog care să evalueze și să monitorizeze noul născut.
• Spitalul B e locația unde cu mândrie îmi desfășor activitatea. Avem pediatrie. Avem obstetrică-ginecologie. Dar … există și un dar. Nu avem suficienți medici anesteziști care să acopere linia de gardă. Mai exact cam jumătate din gărzi sunt fără acoperire. Consecința firească: dacă vine de urgență o gravidă cu risc (prematură, sarcină cu risc) într-o zi fără gardă ATI obstetricianul are ocazia să ridice umerii pretins neputincios și să refuze asistarea nașterii.
• Spitalul C. Ăștia sunt cei mai necăjiți. E mai mic chiar decât spitalul meu (dacă pot spune așa). E situat între A și B. Nu au laborator decât dimineața. La fel radiologie. Culmea e că au ATI de pe vremea virusului dar au doar un chirurg, un ortoped și doi ginecologi toți făcând gărzi pe linia de chirurgie. O îmbârligătură a cărei consecință este că … aici nu pot avea loc nașteri de urgență.

Iată un desen

Pesimista concluzie

Acum, ca într-o problemă de perspicacitate, puteți să vă imaginați situațiile cu care mă confrunt în urgență. Gravidă cu contracții trimisă de la spitalul A la B. Aici se constată că sarcina e cu risc. Ca în poznele cu Murphy nu există nici gardă de ATI așa că biată gravidă e trimisă la spitalul județean (aflat la peste 100 km distanță de B). Cu o ambulanță. Care ambulanță, în cazul în care travaliul e avansat trebuie prevăzută cu medic. Nu va mai spun că asemenea ambulanțe sunt în zonă cam o treime din zile … dar asta e deja o altă poveste.

Cam asta e situația în zona unde lucrez eu. Dacă nu ești dintr-un oraș mare, poate aceeași e și în orașul tău. Sistemul medical românesc e un mare abces. O pungă de puroi. Care plesnește uneori și puroiul se revarsă în mass-media. Apoi se închide spontan … ca și cazul Urziceni, și se așterne uitarea. Plesnește iar altundeva … apoi iar uitare. Nu că în alte sectoare ar fi altfel. Suntem țara lui “se poate și așa” … și așa vom rămâne. Chiuretarea acestui abces, care ar echivala cu o re-naștere a unei mentalități colective, va rămâne o eternă Fata Morgana …

Divertismentul de la final e o sugestie a unui vechi cititor al blogului, Pană Tiberiu, căruia îi mulțumesc pe această cale pentru atenție.