UN DENTIST AMATOR : PETRU CEL MARE

Dacă ați crezut că el Che este singurul personaj istoric care în timpul liber era medic v-ați înșelat. Am mai găsit unul mult mai vechi și mult mai mare.

Rusia, sperietoarea multora dintre noi, s-a născut în forma pe care o suportăm cu toții astăzi undeva în urmă cu vreo 300 de ani și a avut doi părinți. Mămica ei a fost Ecaterina cea Mare. Dar mai întâi, ca și în povestea biblică, a fost tăticul Adam, care în acest caz s-a numit Petru cel Mare. Ei bine el este dentistul despre care vom povesti azi.

El însuși fiu de țar, până la 17 ani a avut o viață agitată. O perioadă în care a alternat ani în care conducea imperiul împreună cu rudele sale (tatăl i-a murit la 10 ani) cu momente în care era cât pe ce să fie ucis împreună cu alți membri ai familiei (la 10 ani; de atunci a și rămas cu crizele de epilepsie)

Îi plăcea să se joace de-a armatele cu soldați adevărați (supuși de ai lui) … și a crescut și a tot crescut până a trecut de 2 m.

Iar la 17 ani a rămas singur conducător. De aici începe distracția. Înconjurat de străini care îi spun cum e cu civilizația (Rusia era un soi de Albania a acelor vremuri), el însuși merge în Occident deghizat în simplu muncitor

desigur însoțit de suita lui să învețe tot felul de lucruri și să vadă cam ce e pe acolo și cu ce se ocupă europenii adevărați ( inclusiv meseria de dentist pe care o exersa pe marii boieri)

Întors acasă după vreo doi ani începe să facă curățenie în țară. Civilizează rușii cu forța, aduce o grămadă de nemți și englezi care îi fac ordine prin armată și economie. Apoi începe să se bată cu vecinii. La început e ciuca a bătăilor, îl bat și turcii și suedezii dar tipul e perseverent. Și din greșeală în greșeală a ajunge la victoria finală: îi bate și pe unii și pe alții. Cea mai importantă e bătaia pe care le-o administrează la Poltava suedezilor. Care la vremea aceea aveau cea mai tare armată din Europa, conduși de o piticanie ciudată, Carol XII.

După ce termină cu ăștia începe să construiască de la zero actualul Sankt Petersburg pe care ș-il face capitală.

Bine, tipul era și suspicios. Îi cam eutanasia pe toți pe care îi bănuia că pun ceva la cale, inclusiv poporul său fiu dar altfel era un suflet mare. Ultimele zile de om sănătos le-a petrecut ceva de genul: muncit o dimineață întreagă ca simplu muncitor fierar, înapoi sărit în apa înghețată (era decembrie) ca să salveze de la înec niște naufragiati. De la băița asta i s-a tras până la urmă sfârșitul: se alege cu o răceală, face febră mare, de Crăciun trage un ciolhan dar apoi încep niște dureri cauzate de o piatră la rinichi, face în blocaj renal (la un moment dat i se extrag vreo patru litri de puroi).

Până la urmă uriașul se stinge undeva la sfârșitul lui ianuarie. Avea doar 52 de ani. Iar odata cu el a început de fapt istoria Imperiului rus.

Celor care vor să citească mai multe le recomand cartea de alături. O carte mare (are vreo 800 de pagini) despre un om mare.

https://wp.me/pir3D-1jm