Am fost chemat în urgență să îl consult dimineața pe la ora 7:00, după o noapte destul de liniștită. E ora la care de multe ori vin cele mai urîte cazuri … fie omul speră că după o noapte de suferință zorii îi vor aduce o alinare, fie se gândesc să nu deranjeze.
Deși localnic nu mai fusese vreodată prin urgență. Acum venise, culmea, fiindcă a căzut în casă și s-a lovit la un picior. Când l-am văzut întins pe pat am rămas mască:
cu o burtă imensă de luna a 11-12 dacă așa ceva ar fi posibil, iar din spatele ei se ițea o față slabă, galbenă ca lămâia, cu doi ochi așișderea. O colegă care îl cunoștea din copilărie mi-a spus pe scurt povestea lui: plecase din țară în adolescență, se stabilise undeva în Irlanda acolo unde a cunoscut o altă româncă cu care avut o relație de câțiva ani după care a fost părăsit motiv pentru care s-a apucat de băutură.
Când l-a văzut gastroenterologul nici nu a mai așteptat analizele și a și pus mâna pe telefon să vorbească cu clinica universitară pentru a-l trimite (era și tânăr, undeva pe la 38 de ani). Dar aici a apărut surpriza: pacientul nici nu voia să audă de internare. Susținea că peste două zile trebuia să plece în Irlanda pentru a fi tratat acolo. Neavând familie în țară nu puteam să contactăm pe nimeni care să îl lămurească, deși omul abia stătea în picioare; culmea că trebuia să meargă și cu microbuzul, o călătorie de aproape o zi.
În asemenea situații toxinele din organism ajung să afecteze funcționarea creierului, deci și puterea lui decizională (noi îi spunem encefalopatie hepato-portală) dar cu toate insistențele nici nu a vrut să audă de spital din România (teama de COVID, lipsă de încredere în medici … ). A mers până la urmă acasă cu ambulanța, urcînd cu chiu cu vai scările pînă la etajul doi.
A doua zi ambulanța chemată din nou l-a găsit inert, intr-o baltă de sânge închegat. Sufletului probabil a ajuns până la urmă în Irlanda, dacă nu la spitalul unde era programat în mod sigur într-unul vechile castele irlandeze.
FOTOGRAFIA DIN ARTICOL (CA DE ALTFEL TOATE FOTOGRAFIILE DIN BLOG) NU ESTE A PERSONAJULUI DESPRE CARE AM POVESTIT DIN MOTIVE DE CONFIDENȚIALITATE
Măcar… a murit împăcat. În ziua de azi, pentru o laringită riști să fii înhățat cu/de covid… Am pățit-o eu /în sejurul de 10 zile . Noroc că… am fost pe fază… Acum, în dezmeticire, mă bucur 🙏că nu apăruse/ ( „fabricat ” în mod clar…) virusul/tulpina/varianta delta….