STĂPÎNA FULGERELOR

La început am crezut că e o poreclă, dar chiar așa o chema: Iliuța. Desigur născută la 20 iulie, deși arăta de 60 de ani nu avea încă 50 .Îngropați în chipul ei zbârcit ochii doar mai aminteau de frumusețea de altădată.

 La început venea în urgență adusă de băieții de la SMURD. Beată fiind se întindea în fața porții de a acces a stației de pompieri și sună la 112. Adusă în urgență începea să cânte și să trimită bezele tuturor. Stătea câteva ore în salon și când se trezea pleca. Nu știu unde pentru că nimeni nu știa să aibă vreo locuință.

 O dată am întâlnit-o pe stradă. Nu era trează dar băuse mai puțin și a început să îmi spună povestea ei. Lucrase, zicea ea, chiar la spital, avusese un soț sau amant nu am înțeles bine. Dar treptat alcoolul i-a spart casa, și-a pierdut și locul de muncă…

 Ne obișnuisem cu ea și cu înjurăturile ei la venire compensate de scuzele pe care și le cerea când pleca. Uneori mai fura câte o sticlă de spirt. Feliile de pîine le primea de la cetățenii miloși.

 Într-o noapte e adus în urgență un cuplu scos dintr-o casă incendiată. Nu a fost greu să o recunoaștem. Avea arsuri de gradul 2 și 3 la picioare. Fața îi era neatinsă. Partenerul ei a murit după câteva săptămâni de chin. Iliuța a scăpat, dar plăgile de la picioare au necesitat chiar transplant de piele într-o clinică universitară. După externare necesitau îngrijiri speciale. Nu era cazul. S-au infectat și treptat nu a mai putut merge. Adusă într-o noapte în urgență nu a mai putut pleca. A rămas câteva săptămîni. Cu tot tratamentul  ce s-a făcut evoluția infecției nu a putut fi stopată. Nu știu dacă urla de durere sau din cauza sevrajului; fetele se prefăceau uneori că uită câte o sticluță de spirt lângă ea…

 Sfârșitul a venit firesc într-o noapte de vară. Nu era în iulie dar îmi amintesc că era o zi mohorâtă. După ce a mai rămas trei ore în urgență a trebuit să fie dusă la morgă; aceasta fiind lîngă spital trebuia să se meargă câțiva zeci de metri prin curtea spitalului.

 Norii, care până atunci își reținuseră picăturile s-au revărsat chiar când plecau cu ea din urgență. Ajungând în curtea spitalului s-a dezlănțuit parcă potopul, cu tunete și fulgere. După ce a fost lăsată la morga stihiile sau potolit parcă din senin apărând curând soarele

 Charon, impreturbabil, ducea în luntrea lui fără ani, un nou suflet zbuciumat care își găsise în sfîrșit liniștea …

https://wp.me/pir3D-11J

2 comentarii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s