(RE)CITINDU-L PE LAZAREV

Iunie a fost dintotdeauna pentru mine luna repausului. Iar cele trei-patru săptămîni de concediu le petrec la „conacul” de la țară delectîndu-mă cu cele două hobby-uri ale mele. Adică grădinăritul și tîmplăritul. Iar printre ele răsfoiesc anumite cărți care chiar mă relaxează … Iar de scris pe blog, după cum ați constatat … mai rar.

Serghei N. Lazarev e unul din autorii mei favoriți. Lectura lucrărilor lui m-a ajutat enorm să îmi schimb părerea despre mine.E un autor dificil … nu e ușor să îl înțelegi. Și de cîte ori i-am recitit lucrările (are vreo 20) descopăr noi sensuri și explicații. Una din cărțile pe care le-am răsfoit a nu-știu-cîta oară vara asta este Iubirea.

Iată un citat din primele pagini ale cărții

Citind strict, sensul pare vag (cred aici că și traducerea e perfectibilă. Nu am acces la ediția originală. Oricum la cîtă rusă știu 🙂 ). Sunt vorbe care dor. Viața înseamnă așadar moarte … distrugere. Fața unei femei e tînără și frumoasă atîta timp cît celulele epidermului mor și sînt înlocuite de cele mai tinere…

Trecem de la liceu la facultate și lăsăm în urmă colegi … prieteni … uneori chiar și orașul copilăriei. Ne căsătorim și îngropăm în cimitirul memoriei părinții și casa copilăriei pentru a face loc noii noastre familii.

Vedem case din vecini care zeci de ani au fost locuite de cîte o familie simpatică. La un moment dat bătrînii mor … apartamentul e cumpărat de o familie tînără care începe prin a arunca la gunoi agoniseala de o viață a foștilor proprietari. Distrugerea care face loc schimbului de substanțe …

Orașe în care acum cîteva decenii inflorea o viață muncitorească acum sînt ruine în care tinerii rămași o duc de pe o zi pe alta cheltuind pensiile bătrînilor.

Țări … civilizații din care s-a ales praful. Ce erau odată Egiptul … Babilonul … ce sunt acum Egiptul și Iranul.

Totul e într-adevăr o oscilație între haos și ordine. Cînd lucrurile par a se stabiliza vine furtuna … „The wind of change” vorba Scorpions-ilor. La Belle Époque s-a sfîrșit cu sîngerosul prim război mondial … După 20 de ani de stabilitate … alt război. Iar acum de vreo opt decenii lucrurile din jur par să se fi stabilizat din nou într-un fel sau altul. Ce credeți că va urma? A spune acum că pandemia ori războiul sînt simple conspirații e ca și cum ai spune că un om îmbătrînește și moare pentru că un mic grup de celule se adună într-n colț de intestim gros punînd la cale lucruri tainice. Sfîrșitul ordinii e un lucru firesc, furtuna izbăvitoare apare indiferent cine o pune la cale …

Mîine merg din nou la țară. O să demolez un grajd vechi de un secol și jumătate. Și o să termin (sper) de tîmplărit o portiță de lemn. Care cine știe, peste o sută de ani …

Categorii:DIVERSE

Etichetat ca:, ,

2 răspunsuri

  1. Va mulțumesc din suflet ! Am așteptat mereu postările Dvs., trist fără sa știm ce mai este nou , și cât de frumos este și acolo unde i întuneric . Mulțumim și așteptam mereu…

Lasă un răspuns