Orizontul gri-cenușiu prindea treptat culoare; deși discul solar încă nu ieșise din apele Mediteranei, razele lui începeau deja să însuflețească lumea încă adormită.
Cei doi păreau obosiți după jumătate de oră de alergat pe nisipul rece al dimineții. Obișnuiți mai degrabă cu aerul tare al munților preferaseră răcoarea zorilor pentru a-și dezmorți încheieturile moleșite de căldura zilei precedente. Contrar obiceiului nu discutară nimic în tot acest timp, încât în scurtul răstimp dintre răsuflările valurilor nu se auzea decât discretul lipăit al tălpilor pe nisipul ud.
Cadența pașilor se rări treptat, pe măsură ce se apropiau de micul bar de pe faleză. Un om în vîrstă dar încă puternic și bronzat, poate chiar patronul stabilimentului trezit mai repede decât tinerii ospătari, îi pofti zâmbitor la o masă pe prea-matinalii musafiri. În surdină rula o melodie veche, poate de pe vremea tinereții barmanului de ocazie …
–Deci ai reușit totuși să evadezi puțin de sub atracția magnetică a micii sirene
-Știi maestre, întotdeauna femeile sunt mai somnoroase.
-De câte ori te văd într-o companie feminină îmi evoci compromisul câinelui în lanț
-Adică ?
–Un câine legat are permanent strictul necesar adică mâncare, apă, protecție, în timp ce un câine vagabond așa cum ești tu are poate tot ce își dorește azi dar mâine visează la o mângâiere și la o mâncărică bună; dar are în schimb ceea ce-i lipsește celuilalt adică LIBERTATE
-Să știi maestre că mie întotdeauna căsătoria mi-a apărut ca fiind echivalentuă cu semnarea unui contract de vânzare-cumpărare; un punct final a ceea ce se cheamă iubire. Nimic nu se compară cu primele zile ale unei relații când fiecare îl Descoperă pe celălalt, fiecare arată ce are mai bun, zile în care te barbierești de trei ori și te privești de 100 de ori în oglindă, când te îmbraci cu ceea ce ai mai bun, în care simți o energie devastatoare care crește în fiecare zi, o explozie egală poate doar cu cea a vieții de primăvară după lungile zile mohorîte ale iernii.
-Să înțeleg că mica blondina care suspină acum la hotel după un doctoraș are zilele relației cu tine numărate …
-Vezi tu maestre, din fizica pe care mi-o mai amintesc, știu că energia este maximă atunci când diferența de potențial este maximă. Iar asta se petrece la începutul unei relații cînd cei doi sînt două universuri diferite și de multe ori complementare. După un timp de stat împreună aceste potențiale se egalează, cei doi devin treptat asemănători, fiecare preia obiceiurile celuilalt. Contractul numit căsătorie te scutește de dorința de a-l cuceri pe celălalt în fiecare zi iar după un timp umbli toată ziua îmbrăcat în pijama, te barbierești odată pe săptămână, în schimb râgâi de 10 ori la fiecare masă.
-Și totuși doctore erau cupluri care trăiau fericite zeci de ani până la adânci bătrîneți …
-Erau maestre, erau, Știi poate mai bine decât mine că în acele vremuri lumea se mișca după alte coordonate decât acum.
Doctorul părea stingherit de mica incursiune a maestrului în viața lui personală, încît acesta schimbă, elegant, subiectul
-Iar de aici te vei întoarce la viața ta stresantă și plină de neprevăzut a gărzilor din urgență
-Da, din nou. Din păcate. De fiecare dată îmi vine să găsesc un motiv să rămân pentru totdeauna aici sau acolo sau dincolo, în micile paradisuri ale vacanțelor dar de fiecare dată simt ceva care mă atrage înapoi la stresul vieții mele din spital și niciodată nu am înțeles ce.
În timp ce doctorul sorbea cu nesaț din paharul cu suc de portocale maestrul căuta grăbit ceva pe micul său smartphone. După ce găsi ceea ce căuta, îl așează pe masă în fața doctorului spunându-i din priviri să citească.
-Un citat din zicerile părintelui Arsenie Boca, ceva care cred că îți va lămuri nu numai situația ta ci mult mai mult.
-Să înțeleg ceva de genul că pentru a fi fericit trebuie să fii mai întâi nefericit?
-Da. Asta în cazul celor sănătoși și a celor care sunt pe CALE. Dar dacă inversezi concluzia ta poți să spui că ai ridicat un colțișor din voalul care acoperă taina bolii și a suferinței.
Doctorul duse din nou paharul la gura și ridică privirea în zare către soarele care tocmai se ridica din adâncul apelor. Tăcînd, dădea de înțeles că acum e timpul ca el să fie cel care ascultă.
-Din mica ta pledoarie oarecum misogină doctore deduc că ai fi de acord cu mine dacă aș spune că fiecare om simte o energie în multe circumstanțe ale vieții. Dacă energie se cheamă atunci când simți o plăcere, poți numi energie ceea ce simți atunci când bîrfești pe cineva, simți o plăcere sau dacă vrei o energie atunci când furi, atunci când câștigi ceva necuvenit, o șpagă de pildă. Tot o energie simți atunci când te lauzi, atunci când te mândrești cu ceva atunci când faci ceva pentru a parveni, pentru a fi cel mai bun. Ghftuială de la chefuri, alcoolul, țigările îți oferă și ele o energie în plus față de cea pe care o introduci în organism odată cu alimentul sau drogul în exces
-Adevărat ce zici, parcă totuși ceva nu e în regulă.
-Dacă tot ai introdus în discuție noțiunea de energii, sunt convins că ești de acord cu mine că energiile pot fi pozitive și negative.
-Și ce le deosebește
-Pentru că am pornit discuția pe coordonatele ortodoxiei o să continuăm tot așa; amintește-ți de cele șapte păcate fundamentale. Lăcomia, iubirea de arginți, mândria, lenea … făptuirea oricăruia din aceste păcate îți produce o plăcere, o energie cum spui tu. Acumularea tuturor acestor energii negative creează un dezechilibru, un dezechilibru care pentru a fi corectat necesită pe celălalt taler al balanței o compensație. Iar această compensație se cheamă suferință.
-Și cînd spui suferință te referi numai la boală?
-Pentru că discut cu un medic, da. Dar nu uita că tot boală se cheamă și atunci cind te înțepi într-un ac, și atunci cînd ai cancer cu metastaze. A găsi relația între păcat și pedeapsa pentru el a fost de-a lungul mileniilor una din preocupările de bază ale oamenilor, fie ei medici, preoți, regi sau împărați. Ar fi simplu să îți spun că intensitatea bolii crește liniar de la afecțiuni superficiale ale membrelor, gen mici traumatisme, la probleme tot mai profunde cum ar fi fracturile, apoi boli care afectează corpul, tot așa de la suprafață spre profunzime …
-Ceva în genul filozofiei extrem-orientale a energiilor care pătrund de la exterior spre interior …
-Exact. Dar aș face greșeala pe care de atîtea ori au făcut-o oamenii anume de a crede că au descoperit Marea Taină cînd de fapt nu au făcut decît să deschidă încă o poartă îndărătul căreia să mai apară alte două.
-Deci boala, prin durerea pe care o produce șterge din memoria sufletului amintirea plăcerilor interzise.
Tăcînd, maestrul dori să sublinieze acordul lui cu concluzia doctorului. Între timp sunetul sacadat al valurilor începu să fie acoperit treptat de agitația turiștilor care populau plaja odată cu trezirea zorilor. Odată cu venirea primilor mușterii patronul puse în boxe ritmuri mai recente.
–Un cercetător a observat chiar că un rănit grav căruia i se administrau anestezice avea șanse mai mari să moară decît unul care era lăsat să trăiască durerea pură. Dacă vrei, durerea însăși e un leac. Leacul suprem. Durerea care îți echilibrează plăcerile vinovate iar atenuarea sau suprimarea unei dureri care nu este însoțită de renunțarea la păcat este urmată de o altă durere poate și mai mare. Dar nimeni nu îți va spune asta într-o lume hedonista. Toate terapiile spirituale se vor concentra mai degrabă pe autosugestionarea imperativului ,,mă voi vindeca de boală” în niciun caz ,,mă voi vindeca de păcate”.
-Vrei să spui că de fapt ceea ce face medicina azi e contrar firescului? Pentru că scopul final al medicinei tocmai ăsta e : eliminarea bolii și a durerii
-Și chiar ai impresia că reușește? Chinurile terapeutice ale bolnavilor de cancer sunt de multe ori mai mari decît cele date de boala însăși. Umilințele îndurate de bolnavi în spitale poți să le contabilizezi și pe ele ca dureri, nu? La fel problemele care apar după operații, efectele secundare ale medicamentelor …. dureri care înlocuiesc alte dureri.
-Și totuși maestre, lumea de acum e parcă mai disciplinată … regimuri naturiste, mișcare în natură, sport … Se fac transplanturi de organe, tot felul de țesuturi sunt înlocuite de proteze artificiale. Bolile sunt depistate în stadii incipiente și tratate cu eficacitate maximă. Iar oamenii, indiferent de plăcerile interzise pe care și le oferă, pot să își mențină starea de sănătate a trupului. Cum îți explici …
Argumentația hotărâtă a doctorului fu întreruptă brusc de două mânuțe blonde care îi acoperiră ochii într-un joc copilăresc. Un zâmbet zglobiu de tinerețe nerăbdătoare spulbera instantaneu seriozitatea aristocratică a discuției dîndu-i de înțeles maestrului că face parte din alt film, încît acesta se ridică încet zîmbind melancolic și se retrase tăcut.
Soarele ieșise de mult din apele înspumate ale Mediteranei, făcând uitat jocul de umbre gri al nopții.
Urcă pe motocicletă, ambală motorul și disparu într-un nor de nisip. Își aminti o altă mostră din gândirea părintelui Boca
Când ţi-a găsit Dumnezeu vreo treabă pentru împărătia Sa între oameni, ai isprăvit toate obligaţiile lumii.
Poate doctorul, chiar dacă nu realiza, era totuși un Ales … gîndi el imaginîndu-și că nu ar fi exclus ca următoarea întâlnire să fie undeva în vreo trapeză a unui schit de pe muntele Athos. Iar în căști se auzeau ritmurile unei melodii care îi aminteau că nu este decît un suflet clasic care încearcă să rezoneze cu postmodernitatea.