MEDECONOMIE : MEDICINA ȘI CRIZA DIN 2008

Vedeți voi dragii moșului că medicina e cam cum era pe vremuri PCR-ul: e în tot și în toate Și ca să vedeți că am dreptate o să vă explic în termeni medicali criza economică din 2008 (când Băsescu tăia un sfert din salarii)

OM CU CASĂ SECHESTRATĂ MEDICINA ȘI CRIZA DIN 2008

Ce s-a întâmplat pe scurt atunci: băncile au oferit împrumuturi cu dobânzi mici pentru achiziționarea de locuințe. O groază de americani au mușcat momeala au luat împrumutul și s-au bucurat de cuibușorul visat de o viață. Chestia e că dobânzile au fost mici doar la început după care au crescut. Oamenii nu a mai putut plăti, și cam 1 milion din aceste locuințe au fost puse sub sechestru.

Ăsta a fost punctul zero al crizei. Propagarea ei ține prea mult de domeniul economic și nu are rost să vă plictisesc. Dacă vrei detalii suplimentare citește aici.

Bine veți spune și

Care e influența medicală în toate astea

Este o caracteristică a minții omului care dorește o fericire imediată, o bucurie de moment care îl face să omita consecințele nefaste pe care această decizie pripită le va avea pe termen lung.

Și pentru că acum e vorba de economie, nu o să vă dau banalul exemplu al celui care preferă să doarmă la prânz decât să meargă la sală, ci exemple economice:

  • Cînd probezi ceva, fie că acel ceva e o mașină sau haină te simți bine că o ai pe moment. Ești mai tentat să o cumperi decât dacă o vezi pe net.
  • Mergi la supermarket, pui mâna pe marfă (aliment, aparat, carte) te entuziasmează posesia de moment. Desigur vei fi mult mai tentat să cumperi decât dacă îl vezi pe un raft de la distanță.

Acum cred că ai prins legătura dintre medicina și criza economică din 2008. Mă opresc aici. Îți dai seama o dată în plus că lumea se împarte în două: 5% care ȘTIU și care profitată de naivitatea celorlalți 95% care NU ȘTIU.

4 comentarii

  1. ” Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi și nouă toate;
    Ce e rău și ce e bine
    Tu te-ntreabă și socoate;
    Nu spera și nu ai teamă,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamnă, de te cheamă,
    Tu rămâi la toate rece.

    Multe trec pe dinainte,
    În auz ne sună multe,
    Cine ține toate minte
    Și ar sta să le asculte?…
    Tu așează-te deoparte,
    Regăsindu-te pe tine,
    Când cu zgomote deșarte
    Vreme trece, vreme vine.

    Nici încline a ei limbă
    Recea cumpăn-a gândirii
    Înspre clipa ce se schimbă
    Pentru masca fericirii,
    Ce din moartea ei se naște
    Și o clipă ține poate;
    Pentru cine o cunoaște
    Toate-s vechi și nouă toate.

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume să te-nchipui:
    Joace unul și pe patru,
    Totuși tu ghici-vei chipu-i,
    Și de plânge, de se ceartă,
    Tu în colț petreci în tine
    Și-nțelegi din a lor artă
    Ce e rău și ce e bine.

    Viitorul și trecutul
    Sunt a filei două fețe,
    Vede-n capăt începutul
    Cine știe să le-nvețe;
    Tot ce-a fost ori o să fie
    În prezent le-avem pe toate,
    Dar de-a lor zădărnicie
    Te întreabă și socoate.

    Căci acelorași mijloace
    Se supun câte există,
    Și de mii de ani încoace
    Lumea-i veselă și tristă;
    Alte măști, aceeași piesă,
    Alte guri, aceeași gamă,
    Amăgit atât de-adese
    Nu spera și nu ai teamă.

    Nu spera când vezi mișeii
    La izbândă făcând punte,
    Te-or întrece nătărăii,
    De ai fi cu stea în frunte;
    Teamă n-ai, căta-vor iarăși
    Între dânșii să se plece,
    Nu te prinde lor tovarăș:
    Ce e val, ca valul trece.

    Cu un cântec de sirenă,
    Lumea-ntinde lucii mreje;
    Ca să schimbe-actorii-n scenă,
    Te momește în vârteje;
    Tu pe-alături te strecoară,
    Nu băga nici chiar de seamă,
    Din cărarea ta afară
    De te-ndeamnă, de te cheamă.

    De te-ating, să feri în laturi,
    De hulesc, să taci din gură;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Dacă știi a lor măsură;
    Zică toți ce vor să zică,
    Treacă-n lume cine-o trece;
    Ca să nu-ndrăgești nimică,
    Tu rămâi la toate rece.

    Tu rămâi la toate rece,
    De te-ndeamnă, de te cheamă;
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera și nu ai teamă;
    Te întreabă și socoate
    Ce e rău și ce e bine;
    Toate-s vechi și nouă toate:
    Vreme trece, vreme vine. ”
    ( Glossă/Mihai Eminescu )

Lasă un răspuns