DIN VREMURI DE DEMULT : LEON DĂNĂILĂ

În primul din dialogurile dintre doctor și maestru, acesta din urmă încerca să caute, ca și Diogene, un medic adevărat. Dădeam acolo două exemple.

Am găsit între timp o poză … cam veche e drept, virală însă atunci cînd a apărut

Un om obișnuit, în metrou. Două mîini îmbătrînite, ținănd o plasă „de un leu” cum se spunea pe vremuri. Două mîini care au răscolit sute, poate chiar mii de creiere … care au salvat vieți

Iată și o întîmplare povestita de marele neurochirurg (sint convins că l-ați recunoscut pe Leon Dănăilă).

Te și întrebi oare chiar a dispărut mîrlănia umană odată cu comunismul ?. Sau este ceva care se perpetuează, ceva ce zace în gena acestui popor despre care unii spun ca se trage din hiperboreeni, dar un tip realist, Petre Pandrea avea o cu totul altă parere (o să povestim odata despre asta, pînă una-alta puteți citi articolul ăsta)

În încheiere, pe post de banc, iată un dialog relatat chiar de Dănăilă în interviul de aici

Când ne spălam pe mâini eu şi cu profesorul Arseni, a apărut în uşă un domn bine cu costum şi cravată. Şi domnul spune: „Vă salut!“. Arseni zice: „Să mă pupe în fund ăla care ne-a salutat!“. Eu am rămas stupefiat. „Cum, domnule, omul ne salută şi tu îi răspunzi aşa ceva?“ Mi-a zis: „Ce te bagi tu?“. „Dar cine e?“, am întrebat. „Cum, nu ştii? E Burghele, ministrul Sănătăţii“

Iar ca bonus o caricatură stil CAȚAVENCII ziar unde de fapt a apărut și poza care deschide postarea

https://wp.me/pir3D-1bt

3 comentarii

  1. Mârlănia umană nu a dispărut și nu va dispărea. Problema este că astfel de Oameni… din ce în ce mai rar. Fiecare articol sau filmuleț despre și cu acest Om,pe mine mă „paralizează”, deoarece sentimentele sunt contradictorii (foarte pe scurt :bucuria și amărăciunea.)
    Foarte bun articol 👍! Nu am decât să te felicit și să îți mulțumesc!

  2. Apreciez orice adnotare/ajutor pe care îl primesc. Acest blog este în faza de copil mic și oricine îl ajută indiferent cum să crească e binevenit

  3. Apreciez articolul și tot ce scrieți, dar as vrea să spun ceva legat de afirmația/negația de fapt a D-lui doctor. Citez „Puteţi să-mi daţi un alt exemplu de medic „opincar“ care a ajuns la Academie? Nu.”
    Fratele tatălui meu, care de fapt nu mai este, a fost academician și tot din sărăcie a plecat, de la „opincă”. Probabil nu s-au cunoscut.
    Nu țin să publicați comentariul meu.
    https://ziarulnatiunea.ro/2021/02/11/in-memoriam-dr-gheorghe-neagoe/

Lasă un răspuns