-Carevasăzică doctore te-ai hotărât să îți pierzi din nou vremea pe malurile Styx-ului …

  -Da maestre. Sint zece ani de când nu am mai trecut pe acolo.

-Si acum dintr-odata ce-ți veni ? Te-ai plictisit de acest dolce far niente al vieții tale? Stiu că visul tău dintotdeauna a fost să te rupi încet încet de agitația lumii și să te bucuri de liniștea unei existente plate …

 -Poate cândva gândeam cum zici tu dar gindurile, știi bine sunt schimbătoare.Ca și vremea, nu?

Râsul discret al celor doi se pierdu în șuieratul strident al vântului rece de iarnă târzie. După ce neaua viscolită se asternu din nou ștergând urmele pașilor de pe trotuar ,viscolul se odihni puțin lasind răgaz pentru citeva minute vorbelor doctorului.

…și știi cum e, după un timp ți se acrește de liniște și singurătate și simți nevoia să iti justifici intr-un fel existenta. Dar tu maestre cum ai ajuns aici la capătul lumii ?

-A lumii civilizate cred că vrei să zici .Cândva am stat o perioadă în acest oraș, timp suficient să îmi cumpăr o căsuță pe care am păstrat-o ca pe un loc de popas în lungile mele peregrinari … 

  -Loc spre care bănuiesc ca ne îndreptăm acum

-Exact

-Și… ce ai mai făcut în anii aceștia ?

  -Lasa astea doctore … o să îți citez din autorul meu preferat: ,,viața mea nu e interesantă decât prin ale celora pe care îi intîlnesc

  Rafalele din ce în ce mai vrea și reci opreau orice încercare de dialog până ce se apropiară de o căsuță cochetă la capătul străduței acum troienite ca și o uliță sătească.

  -Cunosc casă ,de multe ori am trecut pe lângă ea în plimbările mele solitare Credeam că e abandonată de unul din numerosii plecați ai locurilor.

  -Da a fost părăsită de cel de la care am cumpărat-o cu ani în urmă.

  -Dar crede-ma exclamă mirat doctorul intrând înăuntru chiar nu credeam să te văd locuind un living ultra modern cu șemineu electric ,home cinema , spoturi … Maestre sigur e casa ta sau poate că nici macar tu nu ești cel pe care l-am cunoscut în acea casă bătrânească în care și cel mai neinsemnat obiect era mai bătrân ca mine.

  -Să stii doctore că un adevărat înțelept nu se va opune niciodată progresului. Progresul e o caracteristică esențială a vieții si evolutiei. Conservatorismul, refuzul progresului, inseamna distrugere si moarte. Nici un om intreg la minte nu va încerca să oprească un armăsar naravaș stind în fața lui și ținându-l cu mâinile. Poți stăpâni timpul doar urcind in șaua lui, potrivindu-ți mișcările cu ale lui și lăsându-te purtat de el. Timpul nu poate fi oprit și cu atât mai puțin întors din drum. Poți fie să te lași purtat de el către eternitate fie să  i te impotrivesti si sa fii zvirlit cit-colo.

-Dacă toată lumea te-ar lua în serios noi doi nu am mai avea vreun rost de a exista. Știi doar că noi doctorii trăim datorită celor cărora timpul le mai arde câte o copită… iar cei pe care noi nu îi putem urca din nou în șa ajung la voi să îi consolați pe drumul care le-a mai rămas.

Râsul se auzi acum mai clar iar după clinchetul celor două pahare cu vin roșu maestrul devenit brusc serios:

-Atunci doctore până nu îți trece elanul scoate-ți laptopul și editează primul articol din drweather 2.0 până ce merg la bucătărie să îți prepar ceva care să îți încânte stomacul .

-Stomacul? Ca bine zici maestre … Deci să începem cu …