Una dintre numeroasele metode recent apărute pentru a prezice destinul omului e și cea care pleacă de la numele lui (onomatologie). Nu te-ai fi așteptat ca unele experimente (de fapt e vorba mai mult de date statistice) să confirme aceste legături. Hai să vă dau câteva exemple (la finalul paragrafului am pus în paranteze numele celor care au efectuat cercetarea).
Persoanele cu nume deosebite (sau chiar ….ciudate) sunt mai frecvent diagnosticate cu probleme psihice (constatarea e valabilă mai ales la bărbați) Ellis, Beechley 1954
Elevii/studenții cu prenume comune primesc note mai mari decât cei cu prenume rare. Harari, McDavid 1973
Fetele cu prenume considerate drăguțe sînt considerate mai frumoase decît cele cu prenume mai … dizgrațioase. Erwin 1993
Copiii cu prenume comune sunt mai simpatizați de colegii de joacă, care au o părere de obicei pozitivă despre ei. Busse, Seraydarian 1978
Mulți au tendința de a avea profesii a căror nume începe cu inițiala prenumelui. Cum ar veni un Adrian ar fi tentat să devină avocat (Adrian Cuculis să zicem); sau o Monica Pop de pildă) să devină, ați ghicit, medic. Pelham 2002. Aici poți să depun și eu maturie ca să spun așa. Am în urgență patru colegi: trei dintre ei au prenume care încep cu M de la medic și unul cu D de la doctor. Eu sunt singurul a cărui nume nici măcar nu conține vreuna din cele două litere 🙂
De asemenea s-a constatat că sunt multe cupluri soț-soție a căror nume începe cu aceeași literă. Kopelman, Lang 1985
Explicație
Unii dau vina pe așa zisul efect de simplă expunere. Adică dacă te întâlnești mai des cu ceva, acel ceva ți se pare mai simpatic, mai familiar. Cât despre partea cu afectarea psihică se pune problema că de fapt chiar și părinții aravea o problemă la mansardă dacă au ajuns să își boteze copiii cu nume ciudate; așa că a fi de fapt o transmitere ereditară a unei afecțiuni psihice.
Deci în concluzie destinul și numele unui om nu sînt două lucruri chiar atît de indiferente cum ar părea …
Hai să vedem la final ce a pățit și Bulă la școală din cauza inițialei numelui
Merge Bulă la scoala în prima zi. Învatatoarea striga catalogul. -Adam? -Prezent! -Aionesei? -Prezent! -Bula? -Prezent! Toata clasa râde. -Mai Bulă, ce nume ai si tu, toata lumea râde. Nu vezi ca daca schimbi prima litera iese un cuvant asa de urât… A doua zi, la fel, a treia zi la fel, a patra zi, ajunge iar la Bulă: -Bulă? Nimic… -Bulă?! Nimic… -Mai Bulă, de ce nu răspunzi când te strig? Îti bati joc de mine? -Va rog frumos d-na învătătoare. De azi înainte pe mine nu mă mai cheamă Bulă. De azi înainte numele meu este Denis!