De obicei filmulețele apar la finalul postărilor. Acum vă pun unul la început :
Marilyn Monroe cîntînd ,,Happy Birthday” președintelui Kennedy acum vreo 60 de ani, o scenă ce a stârnit senzație în acele vremuri. Doi oameni frumoși care după doi ani nu mai erau …
JFK. Omul providențial al politicii Americii din anii 60 ai secolului trecut. Tînăr, carismatic, dur, cam afemeiat. ,,Ich Bin Ein Berliner” , sau criza rachetelor din Cuba două momentele de vârf ale unei cariere politice terminate, apoteotic aș spune, la Dallas.
Ce se ascunde în spatele acestui lider bronzat și plin de vitalitate: un om bolnav, dependent de medicamente, chiar de droguri.
La 19 ani se accidentează grav la coloană într-un joc de fotbal american; va rămâne cu o durere de spate care îl va măcina toate viață, deseori fiind obligat să recurgă la cîrje … dependent de calmante, va recurge chiar la amfetamine (bine, acum nu mă mai miră nimic. Am pacienți care vin în urgență și mărturisesc :
-domnul doctor am luat de toate și algocalmin și no-spa și marijuana și tot nu îmi trece …
Strîgea din dinți pentru a salva aparențele … doar apropiații îi cunoșteau suferințele … Unii spun că leziunile la coloană i-au exacerbat instinctul sexual cu consecințele de rigoare.
La 31 de ani deci cu 13 ani înainte de a fi ales președinte, e diagnosticat cu boala Addison.
E o boală endocrină, o suferința a glandei suprarenale care nu secretă suficienți hormoni. Fața bronzată a președintelui care îl făcea atât de atrăgător era de fapt un simptom al bolii. Devine dependent de cortizon, un medicament obligatoriu în tratarea bolii. Addison e o boală care, printre simptomele sale, numără diferite stări psihice oscilante care culmea nu se regăsesc în comportamentul autoritar al președintelui.
Se spune că, deși avertizat că i se pregătește ceva la Dallas, ar fi preferat o moarte (oarecum) eroică chinurilor zilnice …
Să inchei cu o vorba a lui Kennedy atît de actuală :
