Cînd am văzut prima oară steagul roșu-alb-verde fluturînd pe terasă m-am gîndit la vreun teribilist local … E normal să îți fluture la balcon tricolorul românesc, eventual vreun steag european daca tocmai te-ai întors din west-Europa și vrei ca prostimea de rînd să știe pe unde ai fost. Dar de ce să te lauzi tocmai cu steagul Mexicului ?
După puțin timp le-am aflat povestea. El, tînăr (pe atunci) muncitor în plictisitorul oraș industrial, o cunoscuse printr-o rețea de socializare (încă nu apăruse pe atunci FB-ul. Cred că era vechiul mIRC). S-au văzut, s-au plăcut iar ea a venit tocmai de pe cealaltă față a Pamîntului aducînd cu ea micuțul steag natal și melodia pe care deseori o auzeam cînd mă plimbam prin zona unde locuiau ….
Formau o pereche deosebită chiar și pentru cei care nu le cunoșteau povestea. Fizic nu erau atrăgători (ambii băteau lejer suta de kilograme, cu păr brunet lung, el avănd și barbă). În schimb se țineau totdeauna de mînă și zîmbeau fericiți, părind parcă din alt film decît al posomorîtului oraș muncitoresc. Pe el l-am avut odată pacient, adus cu un mic accident de la locul de muncă. Nu a întîrziat să apară și ea îngrijorată; pe aici de multe ori un accident de muncă e ultimul ….
Iar într-o noapte mă cheamă asistenta la un pacient de aproximativ 40 de ani adus de SMURD în comă. Vecinii sunaseră la 112 treziți de țipetele disperate ale soției. Îl găsiseră în baie, inconștient, căzut pe jos. Semnele erau clare pentru un accident vascular cerebral hemoragic. L-m trimis la spitalul municipal unde un examen CT a confirmat bănuiala. A mai luptat vreo două zile cu moartea …
Fugit irreparabile tempus … într-una din lungile plimbări autumnale remarc lipsa steagului iar in aer simt miros de var proaspăt …. privirea aplecată trist zărește in praful drumului o bucată de pînză roșie … alb …. iar de la ferestrele terasei micului apartament se aude vocea tînguită a lui Nicolae Guță.