Măi, dacă nu citeam asta in Daily Mail ziceam că-i de la noi. Dar e ce la ei, din Anglia, de la mama civilizației. Hai că v-o spun scurt că e soare afară și te grăbești la plajă
- tânărului i se recoltează spermă direct din testicul pentru a se face o procedură de fertilizare.
- după o săptămână i se face rău și merge la urgență
- acolo deși avea semne de infecție generalizată (sepsis) adică paloare, febră, confuzie, dispnee) a fost direcționat către alt spital.
- la spitalul doi nu erau implementate protocoalele pentru sepsis. Ghinion suplimentar: a apărut o altă urgență mai … urgentă și omul nostru, împreună cu alți vreo 15 a fost ușuit discret. Probabil trebuiau să traducă protocoalele trimise de Arafat.
- omul a ajuns să fie internat abia după alte 24 de ore. Dar la sepsis 24 de ore e ca 24 de ani la cancer. Ai pierdut timpul ești pa. Ca și tipul nostru săracul care s-a mai chinuit o săptămână până la obștescul sfârșit. Nu e ca în poză, omul nu a căzut grămadă între spitale.
Asta a fost totul. Distracție pe plajă
Sepsis-ul e o situație care ține de circumstanțele unui anumit moment. Agenți patogeni agresivi. O imunitate care din varii motive a fost necorespunzătoare în acel moment. Deci e o balanță care se înclină într-o parte sau alta. Părerea mea personală (nesusținută de statistici) este că dacă o persoană a supraviețuit unui sepsis are un sistem imunitar bun. Poate a fost un moment deficitar atunci când s-a produs sepsisul dar pe termen lung e ieșit învingător. Depinde desigur și de vârstă. Dacă episodul victorios a fost la 18 ani când toate organele / sistemele sunt la randament maxim nu se poate garanta că la 40 de ani situația va fi aceeași. Oricum medicina nu e o știință exactă. Nimeni nu va putea introduce într-o ecuație toate variabilele interne și externe ale unui organism. Iar la final să dea un răspuns cu șanse măcar 90% de a fi exact
În concluzie aș putea spune că acel sistem imunitar bun are șanse să se opună unei noi situații. Dar … repet nimic nu e cert în medicină. Iar dagă mai introducem în ecuație și variabila numită profesionalismul medicilor ….
Întâmplarea face să știu exact ce se întâmplă cu un pacient cu sepsis.
Pacient tânăr,18 ani,plecat într-o excursie în Turcia,începe să se simtă rău.Simptome de răceală banală la început,apoi din ce în ce mai rău.
Persoana în cauză,fiind nepotul meu,mă contactează si-i spun să meargă urgent intr-o unitate de urgență.Alege să plece spre casă,deși drumul e destul de lung și se prezintă la secția de urgență a Spitalului.
Șanse ZERO.Toata lumea se mobilizează,cunoștințe,transfer,panică totală.Sefa ATI ne sugerează să nu-l transferăm nicăieri și începe lupta dintre viață și moarte.Doctorii ne-au spus:doar tinerețea îl poate salva!!
Și pot să spun ca toată echipa a făcut ca speranța să devină certitudine.Este salvat,fără sechele,deși a fost în comă mai mult de două luni…
De menționat ca altă familie în aceeași zi,un alt caz de sepsis la un băiat de 15 ani,a ales transferul,dar din păcate copilul nu a supraviețuit.
Deci timpul este foarte important în astfel de cazuri..
Întrebarea mea este:un pacient cu sepsis este mai predispus de-a lungul vieții să fie într-o situație asemănătoare,mai mult decât cineva care nu a făcut sepsis?🤔