– CONTINUAREA ARTICOLULUI DE IERI –
Văd ca prin ceață vocea stridentă cu mâinile în șolduri
– Iarăși te-ai dat mare și nu ai purtat mască. De câte ori să-ți spun să ai grijă. Știi că e sezonul gripelor.
– Bine dragă, dar știi că …
– La fel ai făcut și anul trecut …. Stai deoparte fato că taică-tău iară a făcut pe grozavul – se repezi vocea la fetița care se apropia dornică să asculte povestea de seară. Biata fată a trebuit ca din cauza ta să stea atunci două săptămâni acasă. Și te mai miri dacă o să ia notă proastă la evaluare.
O văd pe fetiță cum se depărtează cu un amestec de teamă și dezamăgire. Încerc să adorm … gândurile se amestecă într-o succesiune de scene reale și vise. După un timp scurt … lung …. din nou aceeași voce
– Nu crezi că e timpul să te trezești? Mai ai o oră și trebuie să intri de gardă
– Știi dragă, nu mă simt prea bine. Cred că am să-l sun pe Călin să facă el garda…
– Ce, ai înnebunit!!! știi că o gardă de sâmbăta e 1200 de lei. Luna asta trebuie să cumpărăm aspiratorul ăla robotic … că m-am săturat să tot trag de ăsta cu furtun.
Simt deodată
cum plapuma zboară de pe mine. Un val de aer rece … și mă trezesc buimac la marginea patului.
Privesc ca prin ceață doi ochi mari la capătul patului. Pisica tocmai se învelește în pătura pe care egoistă ca tot neamul pisicesc a tras-o de pe mine. Cu mintea încă nedumerită ajung în baie. Stropii de apă rece curăță brusc ultimii nori ai visului. Merg cu pași șovăielnici spre bibliotecă, cu teama ca nu cumva de după vreun dulap să se audă din nou vocea aceea stridentă.
Întind mâna spre locul știut. Mă întorc în pat. Mă simt mult mai bine – nu mai e nevoie de pătură. Deschid cărticica la întâmplare și citesc unul din pasajele subliniate demult. Un mieunat supărat mă face să privesc pe deasupra cărții. Zâmbesc văzând cum cei doi ochi privesc țintă la copertă. Probabil că mieunatul e exprimarea în limba pisicească a titlului cărții
PS. Dacă nu ți-ai dat seama până acum, precizez că a doua ființă din titlu e pisica.
Lasă un răspuns