De vreo două zile un nou uragan prin mass-media. Un copil de 16 ani moare la spitalul Județean din Târgu Jiu. La Urgență. În urma unei peritonite apărute după o apendicita perforata. Lăsând la o parte emoțiile inerente modului de formulare a titlurilor să vă fac câteva precizări generale și …. particulare.

Cum decurge o consultație în urgență

Cazul unui copil. Pacientul este consultat inițial de medicul urgentist care pune un diagnostic preliminar. Apoi solicită un medic specialist (de obicei, în spitale mic/medii e vorba de medic pediatru/medic chirurg). Deci în cazul nostru a fost vorba de o durere abdominală și a fost solicitat un medic chirurg. Chirurg pentru adulți, chirurgul pediatru nefiind disponibil. Chirurgul solicită investigații suplimentare (analize, radiografii eventual tomograf) și pune un diagnostic. Dacă investigațiile infirmă o boală ce necesită operație (la copii fiind vel mai frecvent vorba de apendicită) copilul e „predat” pediatrului care continuă managementul cazului.

Dacă se confirmă o apendicită …. revenim la

Cazul nostru

Copilul avea cel mai probabil un abdomen tare, cu mușchii contractați involuntar (așa-zisul „abdomen de lemn”) caracteristic pentru o apendicita perforată care a generat peritonită. Pe scurt apendicul plin de puroi s-a spart și a umplut abdomenul cu acel puroi. Ceea ce impune o operație de urgență. Ei bine aici începe balul …

Operația unui copil cu apendicita perforata

necesită … ai ghicit, un chirurg de copii. Chirurg pediatru adică. Ai aflat desigur că nu era niciunul prin zonă. Abia la Craiova. La vreo sută de kilometri. Distanță pe care o ambulanță cu girofar o poate parcurge în o oră. Ciudat acel interval de trei ore ce apare prin articole. Poate sunt circumstanțe neprecizate.

Se putea face ceva pentru această apendicita perforata?

Să presupunem că doctorul respectiv (dr. Neagu Valentin – care descrie el însuși cazul aici) decidea intervenția chirurgicală. Sună la anestezist. Acesta auzind că e vorba de un copil cu afecțiuni asociate (am înțeles că a făcut și o criză de epilepsie in urgență) ar fi solicitat un consult al unui neurolog pediatru. De unde așa ceva. De asemenea fiind un caz dificil de operat trebuia chemat de acasă încă un chirurg – mâna a doua. Plus pregătiri preoperatorii. În caz optimist cu toate acestea s-ar fi pierdut cer încă 1-2 ore. Deci rămânea una maxim două ore în care trebuia să întorci barca lui Charon. În contextul unor organe infectate cred că cel mai bun chirurg, asistat de cel mai bun infecționist, de cel mai bun anestezist …. nu ar fi reușit.

Posibil epilog

Având în vedere oprobiul public, sigur se vor găsi avocați care să sfătuiască aparținătorii să ceară despăgubiri uriașe. Familia (de fapt sora copilului) poate se va împrumută să facă rost de bani pentru onorarii și taxe. Din cele câteva rânduri pe care le-ați citi cred că și voi puteți formula un verdict: vinovat e tutorele copilului, care nu a adus pacientul mai repede la spital. Verdict dat poate după ani de procese și cheltuieli.