Trebuie să recunosc că nu e un titlu prea optimist. Nu, nu te speria … nu DrWeather își dă ultima suflare. Dar cred că după ce v-am bătut capul în ultimul timp cu tot felul de can-can-uri și boli cronice e timpul ca pe blogul unui medic de urgență să citiți și despre chestiuni de viață și de moarte.

De ce e important să recunoști respirația agonică (cum e denumită ea în termeni medicali). Uite ce s-a întâmplat undeva în Anglia. Un tânăr de 17 ani s-a prăbușit la vestiarul unui stadion. Cei din jur au crezut că are o criză de epilepsie, au sunat la 999 (112 -ul lor) și s-au uitat calmi cum ăla săracul horcăia dându-și ultima suflare. Ambulanța a venit după vreo jumătate de oră. Prea târziu. Dacă cei din jur ar fi început resuscitarea (aia ce vedeți prin filme cu apăsări cu ambele mâini pe piept) poate tânărul ar fi fost salvat …

Dar să trecem la fapte. Respirațiile agonice sunt respirații asemănătoare cu ale uni om care doarme pe spate. Oarecum ca un sforăit. Dar nu e vorba de un adormit. Ci de o persoană care cade brusc în fața ta. Poate să aibe și câteva convulsii (de unde confuzia celor de lângă băiatul de care v-am povestit). Dar intervalul dintre respirații e din ce mai lung. Până ce totul ia sfârșit cu o … ultimă suflare.

Am încercat mai jos să vă fac un desen cu trei astfel de respirații

Iar pentru că un filmuleț face cât o mie de desene …. iaca și filmulețul

Aha, să nu uit. Aceste respirații agonice se mai numesc și GASP-uri

Bulă își dă ultima suflare

Desigur bancul. N-am uitat. Deci Bulă și cu Ștrul își promit că după ce primul își dă ultima suflare îi va comunica celuilalt cum e lumea de dincolo. Deci Bulă moare primul și după o lună îl sună pe Ștrul.

– Deci, zice Ștrul, cum e dincolo?

– Păi cum să fie. Când te trezești ai mâncare la discreție. Apoi sex toată ziua. Apoi iar mâncare din belșug și merg la somn. Așa toată ziua …

– Pfoa, zice Ștrul. Păi tu ai nimerit în Rai …

– La naiba …. M-am reîncarnat într-un taur comunal