E târziu în noapte. Tocmai ai fost la un chef și te întorci ușor ezitant acasă. Deodată în fața ta apare o umbră cu un halou de fum de țigară. Te apropii. Vezi un bărbat uscățiv clătinându-se in mers. Îl depășești grăbit apoi privești peste umăr …. și vezi ceva gen fotografia de alături. Ce faci mai departe? Poate te îndepărtezi grăbit … sau suni la 112. Nu. Ar trebui să scoți un petic de hârtie și un pix și să ceri umil un autograf. Pentru că personajul e nimeni altul decât Serge Gainsbourg

Scena e desigur imaginară. Tipul e mort de peste 30 de ani. Poza e o captură dintr-un concert din 1988 în care a interpretat piesa” Bonnie and Clyde”. O piesă scrisă împreună cu faimoasa „Je t’aime … moi non plus” pentru Brigitte Bardot

Ca să ne amuzăm puțin vă pun varianta varianta originală pe care o cânta împreună cu Bardot prin 1968. E interesant de urmărit personajele care îl acompaniază la refren. Ce a mai evoluat lumea în 20 de ani …

Dar să nu divagăm. Dosarul medical e dedus din titlu. Plus țigările. Fuma câte 100 de gitane fără filtru pe zi. Cam una la 10 minute (dacă scădem somnul și mesele). Atac de cord la 45 de ani. Operat pe ficat probabil de ciroză pe la 61. După operație a luat o pauză de vreo șase luni retras la țară. Apoi la 62 de ani a murit la el acasă, singur, probabil de infarct, fiind găsit după vreo două zile. Trecuseră cam doi ani de la secvența din primul videoclip.

La final, despre Serge Gainsbourg

să vă spun una tare, ca să vedeți stilul omului. Tipul i-a compus prin 1966 unei tinere talentate, France Gall o piesă-jucărie intitulată „Les soucettes”. Titlul însemna, oficial, un fel de … acadele. Iar tânăra Gall care avea vreo 18 ani chiar se gândea la așa ceva când interpreta jucăuș piesa. De fapt bătrânul satyr se referea la sensul de jargou al cuvântului. Ceva gen „Să mi-o sugi ” 😁😁