– FINALUL POVESTIRII ÎNCEPUTE ALALTĂIERI ȘI CONTINUATE IERI –

Se întoarseră în stație după un drum tăcut, în care doar maestrul-șofer sparse liniștea de vreo două ori reproducând amuzat afirmația despre „doctorul mucos.” De fiecare dată râzând în hohote parcă pentru a-i face în ciudă doctorului …

– Deci mucosule zise încă o dată maestrul accentuând calificativul, nu prea ai avut succes în demersul tău profilactic.

– Păi cum să nu-mi fie ciudă maestre … ani de facultate .. nopți nedormite … zeci de cursuri și tratate. Și te tratează câte unul ca pe un neica-nimeni. Și doar îi voiam numai binele …

– Binele … binele în viziunea ta, doctore

– Ce vrei să spui?

– Amintindu-mi de locurile pe unde ne-am mai intersectat, bănuiesc că ai o anume cultură teologică, nu?

Doctorul tăcu așteptând să vadă ce va mai scorni mintea alunecoasă a maestrului …

– Știi așadar că Dumnezeu lasă omului posibilitatea de a alege. Liberul arbitru. Nu te forțează să faci ceea ce El ȘTIE că e bine. Te lasă pe tine să alegi. Dar tu, un mucos de doctor, te crezi mai presus de Dumnezeu. Tu nu numai că ai decis ce e bine pentru acest om dar îl mai și forțezi să facă acel lucru …

– Bine, dar totul e demonstrat științific. Țigările … alcoolul

– Colesterolul … bla-bla-bla. Dar de unde știi dacă acest om nu preferă să moară la 70 de ani în mână cu un trabuc și un pahar de vin decât să îl chinuie demența la 100 de ani ?

Maestru lua o pauză căutând ceva pe ecranul smartphone-ului. Apoi reluă

– Unul din autorii tăi preferați dă într-o carte un mic exemplu. O cunoștință avea o problemă: de multe ori când lăsa mașina în parcare, o găsea lovită. Autorul i-a explicat greșeala pe care o făcea și i-a indicat corecția comportamentală adecvată. Apoi, a doua zi, însuși autorul își găsește mașina bușită în parcare. De unde trage concluzia că medicii au deseori viața scurtă tocmai pentru că atrag asupra lor problemele pe care insistă lă le îndepărteze de la alții …

– Dacă ești umbrelă, normal că o să te plouă

– Da, și cu atât mai mult dacă te deschizi de capul tău fără să te solicite nimeni .

Doctorului nu-i rămase decât să-l atace pe maestru cu propriile-i arme

– Dar nu demult îmi vorbeai despre iubire … dragostea de aproape care să te mobilizeze în tot ceea ce faci ca medic. Din dragoste pentru acest om am încercat să-l ajut…

– Dragostea adevărată nu cere răsplată doctore. Dacă o făceai din iubire dezinteresată față de acest om, nu te deranja comentariul lui. Dar tu ai făcut acele indicații sperând ca omul să fie profund impresionat .. eventual chiar să-ți mulțumească verbal „- Vai ce doctor bun sunteți … nimeni nu a fost așa de sincer cu mine” Sau poate sperai ca eu și asistenta să cădem pe spate de admirație. Iar faza cu mucosul te-a dezamăgit pentru că ai impresia că e imoral și ne-etic să ți se vorbească așa.. Să știi că adevărata iubire e dezinteresată, nu e atașată de morală sau de concepte etice…

Vocea dispecerului se auzi grăbită în stație, întrerupându-l pe maestru. „Posibil stop cardiac. Solicitantul tocmai vorbea la telefon cu victima când a auzit deodată un corp prăbușindu-se apoi liniște. Mergeți tot voi echipajul [….] pentru că e vorba de aceeași adresă unde ați fost la ultima solicitare”

Asistenta intră repede în spate. Maestru porni sirena și demară în trombă. Deodată simți mâna doctorului așezându-se domol pe volan.

– N-o călca până la podea … Până la urmă a fost alegerea lui …

Maestru zâmbi discret cu jumătate de gură. Se pare că doctorul a înțeles de astă-dată lecția …