Ai trecut, să zicem, de primul filtru al nervilor pe care vi l-am descris ieri. Începe examinarea propriu-zisă. Și, uneori, continua șicanările verbale … dacă, să zicem, nu stai bine cu venele

Nu beți destule lichide

sau, expresii echivalente gen „vă e frică, vi s-au ascuns venele” – dacă asistenta e mai empatică – sau „v-ați lăsat venele acasă” – astă recunoști e chiar drăgălașă … Desigur o anumită doză de adevăr există în aceste constatări (la primele două mă refer). Totuși tu ești o asistentă la urgență și trebuie să faci față oricăror situații fără să te plângi. În schimb gândești ceva gen „Of, fir-ar să fie, iar nu am găsit vena și o să mă certe doctorul că nu sunt în stare de nimic. Azi vin numai dintr-ăștia fără vene”

Iar dacă ai cumva ghinionul să pici într-un moment nepotrivit poți fi chiar gratulat cu acuze gen „când te-ai spălat ultima oară” sau „întoarce capul că îmi sufli în nas”

Uneori pacientul vine însoțit de un membru al familie. Care, pentru a se dezvinovăți începe și el cu înțepături gen „Ți-am spus să vii mai repede” „Ți-am zis să nu mănânci atâta” și alte „Ți-am zis … ” -uri

A vărsat în jet

e o altă expresie folosită mai ales de cei ce însoțesc bolnavul. Da multe ori asistenta de la ambulanță. Acuma parcă sună mai spectaculos decât să spui că a borât pur și simplu. Dar, sincer, cam toate vărsăturile sunt cam așa. Mai puțin cele finale când voma (sau sângele) ți se prelinge pe la colțul gurii. Odată cu ultima suflare.

Vă mulțumesc. Deocamdată …

NU, nu eu vă mulțumesc. E o expresie pe care o rostesc de multe ori pacienții când părăsesc urgența. Ai impresia, după acel deocamdată, că omul va reveni. Cu un buchet de flori sau cu un revolver încărcat. Nu s-a întâmplat vreodată una din cele două variante. Nici vreuna intermediară. Poate vreunul din voi ați rostit-o … și îmi comunicați și mie semnificația ei.