Context

Femeie în vârstă de 80 de ani vine în urgență dispneică, cu o saturație de 85% și o tensiune de 270/120 mmHg

Desfășurarea evenimentelor

Diagnosticul e clar, mai ales după ascultarea cu stetoscopul a plămânilor care arată niște zgomote caracteristice (în cazul nostru ele se aud chiar și fără stetoscop. Ceva de genul

Așadar e vorba de un edem pulmonar. Acesta apare când, datorită unei tensiuni crescute, se adună lichid în plămâni. E ca și cum te-ai îneca din interior.

Tensiunea crește de cele mai multe ori datorită consumului de sare. Sarea după cum se știe reține apa (clasicul exemplu al sării puse în pivniță care se umezește).

Tratamentul este evident: dai ceva care să elimine apa. Cel mai banal – furosemid. Ceea ce am și administrat femeii care, după vreo 2 curse la toaletă în 30 de minute s-a liniștit vizibil iar respirațiile s-au normalizat.

Epilog

Înainte de a merge pe secție (astfel de cazuri se internează, chiar dacă starea pacientului se ameliorează) o întreb dacă nu a mâncat ceva sărat la cină. Mă privește mirată ( „cum să mănânc domnu doctor doar țin regim de atâția ani” ) dar admite că i s-a făcut poftă de un cordon bleu și i-a cerul nepotului să-i aducă unul. Pe care l-a mâncat cu mare poftă.