Terapia cancerului nu mai reprezintă demult un eșec al medicinei. Bolile autoimune beneficiază de tratamente standard, cu răspuns terapeutic de 99,99%. Rezistența la antibiotice a fost combătută cu succes iar bolile infecțioase produc în cel mai rău caz un disconfort minor. Toate afecțiunile cardio-vasculare sunt tratate cu succes printr-o terapie medicamentoasă adecvată. A mai rămas o singură mare necunoscută pe care medicina trebuie să se concentreze: trage curentul sau nu?

Dacă ați mai citit articole de pe blog ați sesizat desigur ironia acestui paragraf. Medicina contemporană a atins treptat anumite limite dincolo de care e greu să răzbată. Parcă în momentul în care o afecțiune pare să fie tratată cu oarece succes apar alte două noi și cel puțin la fel de grave. Și pentru că privind înainte nu prea au motive de optimism, majoritatea cercetătorilor încep mai nou să privească înapoi. Multe din studiile noi se concentrează pe „demolarea vechilor prejudecăți”. Tratamente vechi de când lumea sunt catalogate ca fiind „inutile și dăunătoare”, explicații clasice pentru anumite afecțiuni sunt declarate „mituri”.

Cum ar veni te duci la doctor și îi spui că te doare urechea fiindcă te-a tras curentul. Iar acesta uitându-se la tine ca la un maimuțoi proaspăt coborât din copac îți spune cu un aer afectat că nu există așa ceva. Adică „curent”. Hai să ne uităm puțin pe diagonală la subiect.

În medicina tradițională chineză

există 6 factori exogeni care produc dezechilibre ce pot cauza boli. Unul din ei este VÂNT-ul despre care citim aici că

Vântul este principalul factor exogen provocator de boli. El invadează cu ușurință partea de sus a organismului, atunci când acesta este transpirat sau in timpul somnului. In medicina tradiționala chineza se spune ca “vântul este factorul cel mai important care conduce la boala”, pentru ca, prin intermediul sau, ceilalți factori pot invada organismul. Vântul este un factor patogen yang. Manifestările clinice sunt dureri de cap, dureri si usturimi in gât, umflarea fetei, transpirații. Se poate ajunge chiar la tetanie si spasmul mușchiului facial, cu devierea gurii si a ochiului (paralizie faciala).

Apropo de paralizia facială. Revenim la medicina alopată cu o afecțiune destul de frecventă

Paralizia facială „a frigore”

E paralizia mușchilor faciali consecutivă expunerii la frig. Apare predominant primăvara și toamna. Explicația populară cu „trage curentul” e desigur ridiculizată.” A frigore” vine probabil de la faptul că pacientul a stat în frigider. Sau tocmai s-a întors de la Polul Nord.

Nu vreau să intru în polemici și să explic cum faptul că trage curentul poate fi asimilat cu acel factor numit vânt … sau cu scăderea locală a temperaturii care să producă paralizia „a frigore”.

Vrea doar să vă sugerez că dacă un medic pe care îl întrebi ce să faci dacă te-a tras curentul începe să te ia de sus cu felurite explicații docte în loc să-ți dea un tratament … acela nu s-a făcut doctor ca să trateze bolnavii. Ci ca să-și trateze propriile complexe.