Scriam ieri despre cazul unei femei de 75 de ani cu accident vascular plimbată o zi și jumătate în triunghiul Ploiești – Târgoviște – București. Și abordam cazul din perspectiva pacientului. Azi o să vă spun … chiar dacă poate vă voi indigna, și părerea medicului din mine.

PĂREREA MEDICULUI

În ultimul timp s-au înmulțit clar cazurile de malpraxis. E suficient să te uiți la televizor. Se spune (nu am dovezi concrete dar știți voi … nu iese fum fără foc) că chiar din interiorul spitalelor sunt angajați (personal auxiliar, asistente) care sesizează (pe ascuns desigur) unor avocați cazurile cele mai dubioase ce se petrec pe secții. Iar aceștia iau legătura cu familiile și demarează procesul.

În cazul nostru legea spune clar că de accidente vasculare se ocupă neurologul din spitalul unde se află bolnavul … sau din cel mai apropiat. Să presupunem pacientul era preluat/tratat de un internist (așa cum sugera pacientul din articolul de ieri). Dacă Doamne-ferește se întâmpla ceva grav, famila putea oricând să dea în judecată pe cei ce au decis preluarea cazului de către un internist. E aceeași explicație pentru faptul că de tratamentul operator al unei apendicite la copil nu se mai ocupă chirurgul generalist. Ci doar chirurgul pediatrul. Și cum chirurgi pediatri se găsesc rareori în alte spitale decât cele regionale (Cluj, București, Timișoara șamd) vă dați seama că de multe ori copiii larcurg sute de kilometri cu ambulanțele până să fie operați.

O altă circumstanță ghinionistă în cazul femeii e data. Data calendaristică. 1 decembrie. Zi libera. 2 și 3 decembrie sâmbătă și duminică. Abia luni 4 decembrie pacienta ar fi putut fi preluată de un neurolog.

De ce nu a fost trimisă din prima la București. Aici vă spun din proprie experiență. Totdeauna medicii din spitale regionale întreabă ce s-a făcut pe plan local. De ce pacientul nu e internat acolo. Explicabil. Aceste spitale sunt supraaglomerate. Tocmai din cauza lipsei specialiștilor din spitalele județene/locale. Și credeți-mă e imposibil să lămurești un medic „regional” să primească o pacientă de 75 de ani cu AVC și care are contraindicații de terapie intervențională. E, pentru el, un caz banal (adevărul e că și eu, în spitalul mic și prăpădit pe care cu mândrie îl deservesc am ture în care întâlnesc 3-4 asemenea cazuri de AVC. În județ sunt vreo 10 astfel de spitale … în regiune vreo 6-7 județe … înmulțiți și voi și vedeți ce iese.

TRĂGÂND LINIE

ajungem la aceeași cauză finală a tuturor deficiențelor. Lipsa specialiștilor. Urmată de suprasolicitarea celor existenți. Urmată de stresarea acestora. Urmată de tendința lor de a scăpa de cazuri …. urmată de … și astfel găsim explicații pentru toate problemele ce apar în sistemul nostru medical.