
Citim despre drama unei doctorite de 39 de ani din Iași. S-a întâmplat în primăvară. După descoperirea unui ganglion este operată de urgență pentru extirparea acelei formațiuni. Externată după câteva zile face febră. Clostridium. Am uitat să vă spun că pacienta avea și o boală autoimună, motiv pentru care precis lua medicamente imunosupresoare care i-au scăzut imunitatea. Deci circumstanțe ideale pentru a te pricopsi cu o infecție nosocomială. Iar Clostridiumul e unul din cei mai periculoși.
Agonia e scurtă. În 50 de zile e internată de 6 ori în 4 spitale. Finalul nu e greu de bănuit și a survenit pe secția ATI a spitalului unde lucra. Culmea e că biopsia formațiunii extirpate nici măcar nu arăta că e malignă.
Povestea doctoriței mă face să mă gândesc la drama bolnavilor oncologici
mă face să mă gândesc la o problemă majoră în tratarea bolnavilor cu cancer. Indiferent ce simptome au se consideră că ei trebuie tratați de către oncolog. Pentru că simptomul respectiv e în mod clar dat de o complicație a bolii oncologice
Te doare capul? Neurologul zice pas. Sigur ai o metastază cerebrală. Să ți-o trateze oncologul.
Tușești? Scuipi? Ai metastază pulmonară. Treaba oncologului.
Febră? E un fenomen paraneoplazic. Știi drumul.
Dureri de burtă? Vărsături? Efectul chimioterapiei. A, nu faci chimio? atunci de la radioterapie. Nici asta nu faci? Păi atunci sigur ai făcut o metastază undeva prin burtă și e cazul să te cauți. Unde? Păi mai întrebi ….
Și tot așa. Culmea ghinionului (ca să nu zic alteceva) e că dacă te-ai operat și ți s-a recoltat o probă pentru anatomie patologică, până îți vine rezultatul biopsiei nici măcar oncologul nu se uită la tine. Motivul? Dacă nu are un diagnostic anatomopatologic nu poate face stadializarea bolii. Și desigur nici nu te poate trata.
Articolul nu are o încheiere propriu-zisă … pentru că nici situația nu are vreun final. E o consecință firească a compartimentării excesive a medicine. Nimeni nu mai tratează bolnavul ca pe un întreg. Toți tratează organe și/sau boli separate. Ai două boli? Fiecare specialist spune că boala „lui” e mai puțin gravă așa că să te trateze celălalt.
La final un sfat. Cei care ați avut răbdare să citiți/vizionați știrea ați văzut că soțul doctoriței a înmânat personal o solicitare unui medic. La final, unul din interlocutori spune că la secretariatul spitalului nu s-a înregistrat nici o solicitare. Deci dacă aveți de făcut vreo petiție/cerere către un spital/medic mergeți la secretariat, depuneți-o și cereți un număr de ordine. Altfel ea (cererea) nu există.

Lasă un răspuns