Taclale cu o colegă pediatră. Povestește peripețiile prin care a trecut într-o clinică universitară regională (deci cu pretenții) cu prâslea al ei. În vârstă de vreo șase anișori. Care a avut o problemă neurologică nasoală. Confirmând butada care spune că doctorii și neamurile lor au cele mai ciudate patologii (bine, butada mai face referire la o categorie minoritară a cărei denumire începe cu mai mulți de R).

Internată împreună cu copilul colega, aflată acum de cealaltă parte a zidului, asistă la două consultații efectuate de două doctorițe, probabil pensionare dar încă active datorită lipsei de personal.

Consultul neurologic

Bătrâna neuroloagă îl pune pe copil să îi strângă ambele mâini concomitent. (mămica-doctoriță făcuse de mai multe ori această manevră pentru a vede cum evoluează deficitul motor. Și nu observase vreo îmbunătățire recentă). Apoi începe să râdă, să aplaude, o îmbrățișează pe mămică spunând entuziasmată – oau, ce perfect merge recuperarea …. e din ce în ce mai bine.

Însă după replica mămicii (ceva de genul „cum să fie mai bine, că doar nu l-ai mai consultat vreodată” pune capul în pământ și părăsește salonul.

Consultul oftalmologic

Medicul oftalmolog (tot o „ea” mai în vârstă) este mai tranșantă. Trebuia să efectueze un banal examen de fund de ochi*. Intră sigură pe ea în salon, apropie oftalmoscopul cu beculețul aprins de ochiul copilului iar după câteva secunde termină procedura și se pregătește să plece. Se oprește la auzul râsetului sănătos al mamei-doctorițe. Dialogul e ceva gen Kafka. La ironia mămicii gen „-Cum ați putut face examinarea fără să puneți picături” doctorița da vina pe asistentă „- Nu ați pus picături copilului ?”Iar aceasta normal îi reproșează că nici nu i s-ar fi indicat așa ceva.

De data aceasta mămica știa cu ce se mănâncă un examen clinic. Dar oare câte astfel de examinări să zic așa „placebo” nu se fac în spitalele noastre fără ca cineva să își dea seama ….

*examenul de fund de ochi presupune privirea prin pupilă a interiorului ochiului. Se utilizează un fel de lupă prevăzută cu un beculeț, nstrument numit oftalmoscop. Pentru ca pupila să nu se închidă datorită luminii se pun în prealabil în ochi picături ce dilată pupila. De aceea după o astfel de examinare timp de câteva zeci de minute vedem ca prin ceață)