O postare care se vrea o scuză a penuriei de articole din ultimul timp decât un motiv de mândrie. Nu, nu am navigat pe malurile însorite ale Greciei (precum Maestrul și Doctorul …. dar să nu anticipăm) și nici nu am făcut o escala la Ibiza in drumul spre Coloanele lui Hercule … pentru mine concediu vine oarecum de la a concedia adică pur și simplu fac ALTCEVA decît cînd lucrez.

Astă inseamnă retragerea într-un loc uitat de lume (astăzi e a cincea zi în care nu văd nici un om fizic vorbind). Normal, lipsind interacțiunile mi-au lipsit și sursele de inspirație, de aici și pauzele despre care vorbeam la început.

Două săptămîni în care m-am ocupat de grădina cu flori de la țară (aici e locul de care vă vorbeam, nu într-un vîrf de munte cum v-ați imaginat … deși e cam la fel de pustiu)

Printre ele m-am relaxat tîmplărind (hobby-ul meu de vară) – anul ăstă am făcut doar ușile magaziei ridicată anul trecut

Acum nu vă imaginați că am stat pe aici singur cuc … de obicei cam pe lingă fiecare om se aciuiază cîte un cîine … al meu e, firesc, „rasa” maidanez și, ca pe orice maidanez, îl cheamă Rex

Cît despre ființele mai puțin prietenoase iată-l pe amicul (totuși) Sepy

Și ca să închei totuși mai puțin … șerpuitor vă trimit în încheiere o parte in concediul meu odată cu promisiunea revenirii … peste cîteva zile