Când m-am apucat de urgență ca specialitate am făcut-o cam pe repede-înainte. Era timpul să fac și eu o specialitate; dar fiindcă nu am băut destulă cerneală a trebuit să aleg un post în care am concurat doi oameni pe trei locuri.

La câte paragrafe de urgență erau prin tratatele medicale din vremea aceea mă gândeam că după ce voi ajunge specialist o să pot să citesc despre tot ce înseamnă urgență cam la două luni. Fake. De fapt urgență înseamnă cam toată medicina întrucât fiecare boală are urgența ei. Și ca să știi să tratezi urgența trebuie să știi să tratezi și eventualele complicații ale urgenței. Și tot așa pînă ajungi să treci prin toată medicina.

Și ca să dovedesc că așa e

Uite ce cărți am primit zilele astea de la Raed bin Arafat al nostru. Bine, nu eu personal. Toți urgentiștii din țară le-au primit printr-un program româno-elvețian.

Ei bine alea verzi din stînga sunt două cărămizi pentru prespital (ambulanțe și SMURD cum ar veni) iar cele două de culoare roșie din dreapta sunt faimoasele Tintinalli, Biblia medicinei de urgență de la noi (ambele au în total aproape 2500 de pagini și cântăresc 7 kg; dacă îți pică pe picior se deschid fix la capitolul cu factura de antepicior). Bibliografia obligatorie pentru orice concurs intern de specialitate ori primariat.

Grafic arată super: tabele, scheme, poze. Toate colorate. Un coleg aproape de pensie i-a făcut o bucurie nepoatei care timp de două zile le-a tot răsfoit; nu avea ce colora pentru că, după cum am zis, deja sunt colorate; iar restul colegilor simpli specialiști au fost atât de entuziasmați încât și-au zis că gata o să își dea primariatul; așa de cool este să le răsfoiești.

Cât despre noi ăștia care cârcotim pe malul Styx-ului, dacă ați observat o creștere a calității ultimelor articole să știți că am comutat nivelul de informație de la tratatele publicate în secolul trecut la aceste bijuterii tipografice.