De gardă în prima zi de Paște; nu mai e aglomerația de altădată. Soare, cald, regretele unei zile de primăvară adevărată privite doar din urgență …. Clasicul chiulangiu care la ora 20 se împiedică și se lovește la genunchi cerând concediu medical; normal pe o astfel de vreme preferă să stea acasă….. au trecut vremurile în care insistam să îmi impun adevărul. Am învățat că fiecare om are adevărului lui și poate că și eu în locul lui aș fi gîndit la fel ca și el
Genunchi …. menisc … curiozitatea mă împinge spre a reface legături neuronale demult șterse … cu Dire Straits în background un fulger de idee și un zâmbet reținut : Ce- ar fi dacă …și orele trec pe nesimțite noaptea de gardă liniștită așa că se poate naște …..
Lasă un răspuns