Un destin trist … văzut din perspectiva timpurilor hedoniste de acum. Dar la timpul lui a fost un bărbat admirat, unul din cei mai renumiți cîntăreți din vremea comunismului. Unii spun că ar fi cel mai mare cîntăreț român din toate timpurile … dar e greu de făcut comparații între generații diferite de soliști …
Renumit fără să fi urmat vreo școală de muzică. Terminase … arhitectura. A cîntat la început mai mult de distracție … pînă a fost remarcat de un chitarist care îl acompaniase.
Deși bărbat bine (semăna zic eu cu Elvis) nu a avut parte de o familie așa cum și-ar fi dorit pentru că era steril. Abia cu a doua soție a înfiat un copil.
Cel mai mult a cântat în barurile de pe Litoral … Fiind un tip timid ( și culmea și puțin bâlbâit), la inceputul carierei obișnuia să se îmbărbăteze când urca pe scenă cu un păhărel de tărie. A devenit obișnuință mai ales din cauză anturajului
”Niciodată nimeni nu m-a întrebat ce mănânc. Toți mă întrebau ce beau”
după cum spunea chiar el
Drumul spre ciroză nu a fost prea lung, mai ales că avea probleme mai vechi cu ficatul. La 43 de ani trece printr-o comă hepatică. Nu a respectat interdicția de a bea alcool. În plină vară a anului 1986 ( avea 44 de ani ) aflat pe litoral a amestecat pentru ultima oare alcoolul cu muzica. Aproape a intrat în comă direct de pe scenă murind după cîteva ore la spitalul din Constanța …
Să îl ascultăm acum cu o melodie pe care o fredonez în gînd în fiecare primavară ….